Cu toate că nu se cunoaște o dată exactă la care s-a născut ia, mulți specialiști consideră că dacă aceasta ar fi o persoană, în ziua de astăzi, ar avea undeva la 90 de ani. Ia a fost părtașă la multe războaie, a trecut prin regimuri dictatoriale și autoritare, a fost deasemenea, uitată și regăsită.

Ia reprezintă partea cea mai importantă a costumului popular și are ca trăsătură principală, simplitatea. Atunci când ia a văzut România și a poposit direct la Curtea Regală, ea a reușit să viziteze chiar și străinătatea. Astfel că, în anul 1940, a reușit să ajungă cu pictorul Henri Matisse la Paris, iar tranziția dintre secolele Yves Saint Laurent, a făcut-o pe aceasta, personaj principal la Săptămâna Modei.

Despre această ie românească absolut minunată, putem spune că reprezintă dovada că timpul, dar și părțile întunecate ale istoriei, nu au reușit să șteargă întru totul elementele de identitate culturală a țării noastre. 

Ia a depășit barierele țării si ale internetului

Prima aniversare a iei într-un spațiu public, a avut loc abia în anul 2013, pe data de 24 Iunie. La acel moment, fondatoarea comunității La Blouse Roumaine, Andreea Tanasescu, a reușit să inițieze Ziua Universală a Iei. Mai apoi, toți românii din peste 50 de țări, au organizat evenimente superbe prin care au pormovat cu fast și mândrie purtarea iei.

La 10 ani distanță de acest eveniment, Ziua Universală a Iei a devenit un instrument de diplomație culturală. Astfel că, în fiecare an, în data de 24 Iunie, atât în România, cât și în comunitățile românești din întreaga lume, este marcată sărbătoarea cămășii cu alita, așa cum mai este numită ia.

Sărbătorirea zilei universale a iei, coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, deoarece, se spune că în tradiția noastră populară, sânzienele erau îmbrăcate în ii.

Arta meșteșugului popular

Arta coaserii și a meșteșugului popular, era moștenită din generație în generație, pentru a nu se pierde tradiția. Înainte de începerea torsului lânii, a țesutului și împletitul firelor, se spunea mereu o rugăciune. Toate însemnele magice erau cusute cu grijă, iar fiecare împunsătură de ac, avea menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de soartă rea și de farmece. 

În sudul tării, o ie românească era țesută din borangic și conțineau broderii la gât, iar la mâneci era împodobită cu mărgele. În zona Moldovei, erau populare acele ii brodate cu spic, însă ca principiu de bază, ia este defapt o țesătură din pânza albă, bumbac, in, sau borangic, bogat accesorizata cu mărgele și o paletă întreagă de broderii, atât la mâneci, cât și la gât.

Ia noastră românească, s-a născut din necesitate, dar și simț practic, iar în zilele noastre, constituie cea mai importantă parte dintr-un port tradițional românesc. Atât cămășile tradiționale, cât și restul articolelor vestimentare, apreciate atât de mult de către institutul cultural român, acestea fac parte din ansamblul operelor unice create și descoperite în România.

Ia se impune din ce în ce mai mult, atât în conștiința europeană, cât și cea mondială, ca fiind un format vestimentar tradițional românesc de o frumusețe originală.

Ziua de 24 Iunie reprezintă cea mai importantă zi, în care sărbătorim existența iei, în România și în țările în care românii locuiesc.